Jurnal de Calatorie 4

Acest jurnal nu mai are legatura cu Bulgaria, va anunt de pe acum :D
Am aflat cu 2 zile in urma, ca s-a organizat o vizita la un orfelinat din Patarlagele, pe data de 29.12.2009 - adica azi - la care, am vrut sa particip, deoarece era si Catalina implicata. Ne-am pregatit cu dulciuri, jucarii si alte obiecte pt cei de acolo. Trezit de Cata pe la 7:20, mi-am pregatit bagajul, am "curatat frimiturile" de la masa de seara si am plecat la drum spre gara, de unde urma sa luam trenul la 8:21. Din nefericire, sau din fericire, Cata nu a ajuns la timp si am pierdut trenul (nu te invinui, a fost mai frumos cu microbuzul :D). Am fost nevoiti sa luam 2-ul care ne-a dus al autogara Nord a orasului de unde in sfarsit am reusit sa luam un microbuz spre Patarlagele. In drum, incercand sa impartasesc din experienta mea despre armament militar si mumificarea corpurilor in vechiul Egipt, am reusit doar sa atrag privirile serioase si mirate ale pasagerilor batrani, care se holbau la mine ca la felu' 14 :>.
Am ajuns in statie la Patarlagele (oras, mai nou - adica au Peny Market, e clar ca e oras :> xD) am aflat ca trebuie sa mai urcam ceva pe drumurile de sat ale orasului ... Am fost incantat de amabilitatea satenilor sau orasenilor, ca imi e sa nu-i jignesc, de pe drum, care ne salutau si un batran simpatic care ne chemase langa focul facut de el, sa imparta caldura cu noi. (imi place "la tara"). Am ajuns la orfelinat, unde am fost primit de un pusti la vreo 11 ani, ne-a bagat repede in casa, si ne-a dus la doamna ce avea grija de ei. Ne-au poftit in "sufragerie" unde am fost serviti cu prajituri, suc si cafea(se vedea ca sunt saraci, dar cu toate necazurile erau fericiti). Copiii au inceput sa apara cate unul, care mai de care mai nazdravan, mai activ, faceau orice sa impresioneze si sa ne castige afectiunea (au reusit putin :D, chiar putin mai mult). I-am invitat sa serveasca din prajituri, dar la inceput, au ezitat, apoi unul mai curajos a cerut voie si toti au inceput sa ia din ele. S-au atasat repede de noi, Catalina l-a invatat pe un pusti, Florin, sa deseneze, eu am incercat sa dau sfaturi unui tip pe la 18 ani, despre ce ar trebui sa faca. Sper ca o sa-i ajute in viata. La sfarsit, cand a venit vremea sa plecam, toti erau cam intristati, si ne-au rugat sa mai trecem pe la ei. Le-am spus ca asa vom face, sa speram ca ne vom putea tine de cuvant.
La intoarcere, am venit cu un autocar de dimensiuni reduse, care era plin cu tigani ce miroseau a materii fecale (imi pare rau daca erati in timpul mesei), Catalina fiind pe punctul de a voma, insa, si-a refugiat nasul in esarfa mea parfumata :D. Dupa ce au coborat, din pacate, n-au luat si mirosul cu ei, l-au lasat acolo ...

Instinct

Pe langa instinctele pe care le dobandim cu totii la nastere, cele animalice adica, ma pot "lauda" ca posed un alt instinct, cultivat bineinteles pe o lunga perioada de timp. Am instinctul de a "face misto" de cineva (scuzati-mi limbajul nonacademic :D ).Mi s-a intamplat sa rad de cineva, si sa nu-mi mai aduc aminte ca am facut asa ceva, in situatia in care nu eram sub influenta alcolului la producerea incidentului, ceea ce ma surprinde si mai mult. La cateva zile dupa acea "glumita", aflu si eu ca am facut-o, fapt care m-a socat, pt. ca nu-mi aduceam aminte deloc de incident ... Sper sa nu se intample asta si la ore, cu vre-un profesor :D

Edit: Eu la scoala. Profesoara deschide catalogul. "B.Marin, la tabla amice!". Ies la tabla relaxat, rezolv o parte din exercitiu. "Nu-i bine bah asa! - zice profesoara". "Doamna profesoara, vedeti ca v-a iesit sutienu din sosete :|" Toata clasa rade. Eu ma duc, ma asez la locul meu. A doua zi aflu si eu ce s-a intamplat, toata scoala stia, mai putin eu. --> Asta ar fi un caz posibil :D

Stare de iarna ...

Iubesc iarna, zapada, snowboarding, bataie cu bulgari etc. Dar urasc starea aceasta a vremii, nu ninge, nu e zapada, picura, ploua, e frig, e ud ... este complet negativista vremea, si imi influenteaza starea de spirit. Eu nu stiu de ce ziua nationala a Romaniei e pusa de 1 decembrie, e frig, e ceata de obicei, toti oamenii sunt posomorati, plictisiti. Daca ziua nationala era stabilita intr-o zi de vara, poate toata lumea era fericita, nu erau probleme cu ceata la prezentare, etc. Oricum, vremea aceasta mi se pare mohorata, obositoare ... va sugerez o ciocolata calda, sau o cafea si un film bun, de vazut cu cineva drag :D Cel mai bun lucru care te poate scoate din starea aceasta... Si nu uitati de atmosfera de sarbatori! pe curand...

Politia in Actiune!

Pistolu' bă! Pistolu'!



Cand eram in seara aceasta in autobuz, veneam spre casa, la un semafor, langa o masina de politie, se afla o Dacia Logan, taxi, al carui numar nu-l voi da(BZ 09 AEG), care pur si simplu a trecut pe culoarea rosie a semaforului, politistii nu au reactionat in niciun fel ... Politia - Protectie si Siguranta! :D

In autobuz ...

Nu stiu de ce dar imi place sa merg cu autobuzul, dar sa merg trasee lungi, sa ma sui in autobuz si pur si simplu sa ma duca de la un capat la celalalt al liniei ... sa merg asa, in nestire. Mai ales prin Bucuresti, in troleibuz, e o experienta interesanta pe care v-as dori-o tuturor ... Mergi cu autobuzul si, citesti ceva, asculti muzica, scrii pe blog, te relaxezi pur si simplu. In Buzau, in autobuz e plin de mosuleti si babute mai simpatice sau mai antipatice, de toate felurile oricum si, ii vezi asa cum stau si ei si parca se relaxeaza ca si mine, sunt fericiti doar cand: sunt in autobuz, cand ajung acasa, sau cand se intalnesc cu fosti colegi prin piata sunt simpatici :D. Poate asa vom ajunge si noi ... s-ar putea totusi noi sa ascultam muzica in autobuz din drumul spre piata, sau sa intretinem altfel de activitati de genul acesta (*big laugh*) ... Mai ales dupa o zi friguroasa, o plimbare cu un autobuz caldut nu strica nimanui, asa ca luati-va 1 leu cu voi, mergeti la cea mai apropiata statie si, urcati in primul autobuz ce va iese in cale, o sa fie relaxant.
P.S. Aveti grija sa nu va pierdeti la capat de linie ...

Jurnal De Calatorie 3

Ziua 5 - data 10 septembrie 2009
Locatia: Aceiasi
Ooo ... Ia uite, lipsesc zilele 3 si 4 ... Mmmm ... Oare ce s-o fi intamplat cu ele.
Daaa, stiu ca ultimele 2 zile n-am mai scris, probabil n-am avut chef, sau timp sau ambele ... nici eu nu mai stiu. Tot ce-mi aduc aminte in mare ar fi ca ieri am intrat in mare ... cam rece apa ce-i drept dar a fost distractiv sa ma izbeasca valurile in fund si apa sa ajunga peste tine si sa te zdrobeasca ca piciorul unui urias furios. In momentele alea te simti neputincios, esti nimic, esti ceva dar totusi un nimic, esti lipsit de putere si te gandesti ca acela n-ar fi fost un val ci comparatia insasi, ai fi murit imediat ca un vierme strivit pe o talpa oarecare nimanui ne pasandu-i de tine, ai fi ajuns instantaneu o mucozitate de vierme strivit ... Probabil luand inca 2 sau 3 guri de aer amestecate cu o canistra de durere si una de suferinta, probabil chiar mictionand de durere, asta daca vezica ta n-ar fi fost zdrobita si transformata in pateu. Uneori te simti mic, chiar daca esti mare, sau mai bine zis esti considerat de tine si de altii ca esti mare, defapt nu esti ... Tu nu ai nicio putere, nu ai nicio influenta, nu ai toti banii din lume, nu controlezi nimic altceva decat propriul destin, esti o celula intr-un intreg, poti fi una STEM sau una cu caracterul si destinul gata predefinit, dar asta depinde de tine si familia ta si mediul din care faci parte ... pana atunci esti oricum nimic.
Voi deriva acum de la acest subiect deoarece mai am cate ceva de povestit, pe langa gafe ca citez: 'we bay' da cu a scris, nu cu u, si asta la un exchange din statiune. Bineinteles ca m-a bufnit rasul iar oamenii se uitau la mine ca la felu' 'paispe'. O alta faza ... sunt cluburi si discoteci si chestii de genu asta in statiune cate vrei, si oameni, adica fete si baieti pe la 20, 20 si de ani care impart fluturase, zic ceva in bulgara, si apoi vazand ca nu ai inteles nimic din 'scalambatura' lor, te intreaba in engleza, de unde esti, si la un momentdat (dupa ce am trecut de vreo 5 astfel de filtre) m-am enervat si l-am lasat sa ma intrebe de unde sunt, si a intrebat, Romania, raspunsul meu a fost nu, Polonia, Germania, Spania, Suedia, Norvegia, deja nu mai stia tari ... Eu vorbeam cu el in engleza si cu accentul de american ( fiind singurul pe care il am si nu vreau sa ma laud sau ceva da il pronunt binisor *sniff*...) si omu' nu zicea america, sau marea britanie macar ... And i was like :'what's wrong with you god damn it (started to laugh a bit)' then i was like '*sigh*'. Mda... cam asta a fost, cred ca am uitat de ceva totusi, dar revin in cateva minute (imi e dor de Catalina ...) - Nu mai revin.

Jurnal De Calatorie 2.2

Ziua 2 - data 7 septembrie 2009
Locatia: Bulgaria, 'Nisipurile de aur', hotel Kaliakra
Aceasta este inceputu celei de a doua parti din jurnalul de calatorie ziua doi. Pe aici prin statiune sunt bulgari, bineinteles, romani, rusi si o groaza de nemti. Da, tipi aceia inalti si blonzi cu femei inaltute si blonde, mai multi batranei ce-i drept, cu ochii aceia albastrii si plini de bucurie si respect, simpaticuti cum se plimba ei cu nepotii lor sau mai stiu eu ce activitati pt batranei, ba da si cand se apuca de baut, daaa, sunt si mai veseli si mai simpatici, si mai plini de respect dar si galagiosi, si nu asa, ca vorbesc mult, suntatat de veseli ca ii anunta si pe ceilalti, si vor sa asculte muzica bulgareasca, si se simt bine si te fac sa razi de nu mai poti, e foarte bine daca le intelegi si umpic limba (ma bucur ca pot face asta) te distrezi cu ei, te baga in seama(sper doar sa pot dormi de galagie) sunt foarte de treaba. O doamna 'germana' blonda, pe la 61 de ani din spusele ei, era cea mai vesela persoana din tot hotrlul, radea, dansa, vorbea in ruseste cu un alt batranel, vorbea cu alti prieteni, se distra de minune, la un momentdat 'dansa' un fel de 'brasoveanca' cu un baietel la vreo 10 ani, ceea ce mi s-a parut minunat, cand te gandesti cata viata este in ei, te astepti sa fie mai linistiti sa nu se bage in vorba cu tineretu' , sa nu exagereze cu bautura, dar sunt parca iarasi tineri, sau de abia au ajuns la 'tinerete', un alt lucru observat a fost ca nemti mai tineri, 30 si de ani, nu erau ca batraneii, erau foarte linistiti. Probabil par ca le studiez comportamentul ca pe cel al unor animale, urmeaza partea cu reproducerea acum (haha). Nu, defapt le studiez comportamentul deoarece sunt mai civilizati ca noi si mult mai cerebrali in deosebire de poporul nostru si sunt minunati. Destul din documentarul despre nemti, m-am plimbat in seara aceasta prin statiune si am observat ca este mai curata decat statiunile din Romania si Romania in general, plus spatiul verde bine amenajat si ah da, ei au muntele exact langa mare, un lucru foarte bun. In rest afara este tot frig, nu mai ploua dar pe jos e ud, si bate un vant ingrozitor. Marea se pare ca sforaie in continuare ( poate adorm totusi) am mai baut azi pe langa acele cafele pe care ei le numesc cappuccino, si o crema foarte buna de whiskey, cu gheata. Da, da, sunt minor dar poftele mele nu mai sunt de mult timp minore ( parca si aud: ' puteai macar sa te abtii, ziceai de nemti ca beau!' ... mda). In continuare imi e dor de Catalina si abia astept sa o revad, si nu chestia asta nu mi se trage de la bautura (cum ar zice unii) dar imi este dor si de Mircea Badea. Ma duc sa ma culc pana nu se trezesc nemtii din coma alcolica ... Noapte buna!

Jurnal De Calatorie 2.1

Ziua 2 - data 7 septembrie 2009
Locatia: Bulgaria, 'Nisipurile de aur', Hotel Kaliacra
Stiu ca e sa spunem dimineata, e ora 10:40, cam pe la inceputul activitatii zilnice al unor oameni mai lenesi (poate voi va treziti la ora 6 dimineata mancati ceva apoi va incepeti activitatea, ei bine eu pe la 9 ma trezesc, mananc apoi pe la 10-11 imi incep activitatea, mda, un om lenes). Afara ploua, e inorat, oh da si am uitat sa va spun aseara, marea sforaie, si nu ma lasa pe mine sa dorm (poate era de la cafea ...), de ce zic ca sforaie? Pentru ca valurile se izbesc de tarm si sunetul scos este asemanator si asemuit de mine unui sforait, mai scurt ce-i drept dar enervant cand esti obosit si vrei sa dormi. Dupa cum spuneam, m-am trezit azi pe la ora 8 jumatate, la 9:24 eram in sala de mese de unde se serveste micul dejun, pranzul, gustarea si cina, am mancat apoi un ou prajit, umpic de omleta, ceva ce pareau a fi cremvursti (cu kechup) rosii, o branza de capra care nu mi-a placut, parizer?! ( nu stiu sigur ce era ), cascaval ( semana cu parmezanul la textura ) si am baut doua cafele cu lapte carora cei de la hotel le zic cappuccino (am aflat ce am baut si eu aseara cu ocazia asta ... ). Da si o faza tare, la sucuri gen Pepsi, Mirinda ( au numai de la Pepsi-Cola ) exista un dozator, si vine la bar un neamt si cere si el o Cola Light la care bineinteles barmanul ii da ce altceva decat un Pepsi ... Da, da, da stupid si hilar, asa ziceam si eu, foarte tare. Cam atat cu jurnalul meu de calatorie pana la ora asta (10:53) ne vedem tot azi cred, ma duc sa fac un dush lung apoi cobor la receptie unde am WiFi si pot si eu vorbi cu Catalina, de care imi este bineonteles extrem de dor, stiu ieri am pomenit-o de vreo 3 ori in jurnalul de caalatorie ... Chiar o iubesc si de abia astept sa o revad. O sa, ar mai fi o problema de zis inainte sa plec: hotelul are piscina interioara dar ce sa vezi ... nu e incalzita! ... La revedere !

Jurnal De Calatorie 1

Ziua 1 - data 6 septembrie 2009

Locatie: Bulgaria, 'Nisipurile de aur', Hotel Kaliacra 4 stele (merita mai degraba 2 jumatate)

Stiti vorba aceea la pomul laudat sa nu te duci cu sacul. Prima impresie facuta a fost sa spunem destul de proasta. Apoi s-a mai imbunatatit. Chiar daca nu iti confera internet prin WiFi in camera ai asa ceva jos la receptie si bar, asa ca poti bea o cafea si naviga putin pe internet, fie ca vorbiti cu cei dragi sau va intereseaza alte lucruri (asta daca aveti un aparat cu care sa va puteti conecta prin sistemul WiFi la internet, din fericire pt mine am asa ceva). M-am bucurat mult cand am coborat la barul de langa receptie si am stat de vorba cu Catalina la un cappuccino cald (intr-o discutie intr-un mediu virtual, pe 'messenger'), chiar daca era mai diluat cu apa si nu un cappuccino adevarat, chiar si sucul este putin diluat cu apa ... Una peste alta mi-a placut masa de seara. Destule sortimente de salate si alte tipuri de mancaruri, supe, desertul a fost cam slab, dar probabil daca ar fi fost prea delicios toata lumea s-ar fi infruptat din acele delicii culinare dulci. Stiu ca e prima zi a calatoriei mele dar imi este deja dor de Catalina. Guano Apes ruleaza :D, foarte tare concertul de ieri seara ,m-am simtit foarte bine alaturi de Cata, si mi-a placut ca au cantat pt incheiere 'Lords of the boards' a fost foarte frumoasa atmosfera. Acum stau in pat si scriu aceasta fila din ce ar trebui poate sa reiasa ca este un jurnal, sa-i spunem jurnalul meu de calatorie, o sa va impartasesc cateva impresii, sper doar sa nu va plictisesc ...

M-am plimbat azi putin prin statiune dupa ce am jucat un fotbal de masa cu mama apoi tata apoi iar mama si asta dupa ce ne-am cazat. O zi cam friguroasa a fost azi, dar oricum, statiunea este simpatica ... Am vazut un mini MC Donald's si un magazin, foaaaarte mic al celor de la 'Quicksilver' (da e firma mea preferata in caz de nu stiati ) si inca ceva, un magazin cu 'vechituri' rusesti si germane de prin al doilea razboi mondial, si am vazut o medalie germana cu crucea de fier, foarte tare avea si vulturul cu emblema nazista (da, da, puteti spune ca sunt un fel de neo-nazi, dar asta nu e important, pt ca nu sunt :D ) oricum, era un mos care vindea si cerea pe ea 120 de euro, bineinteles ca mi-a picat fata si i-am spus nu multumesc e enorm, cum poti vinde o medalie cu 120 de euro, sincer. In afara de toate astea am mai vazut si un teren de paintball, doamne cat iubesc paintball-ul, poate ma duc sa joc o partida cu ai mei ... dar asta ramane de vazut. Am intrat intr-un hotel numit 'Admiral' unde la receptie o doamna/domnisoara foarte draguta cu niste ochi deun albastru cristalin, hotelul sincer parea de lux, avea caratori de bagaje deci decideti voi, oricum m-a ajutat cu o harta si indicatii spre hotelul in care stau acum si scriu pentru ca este foarte greu de gasit, si ii multumesc pt ca am reusit sa ajung la el in sfarsit, ratand masa de pranz pt ca e all inclusive da nu poti manca asa cand vrei tu, destul de ciudat sistemul. Acum am sa-mi inchid mintea publicului pt ca orele de vizita s-au terminat si trebuie si eu sa ma odihnesc putin avand in vedere ca nu prea am dormit ieri, totusi cappuccino-ul ala pare sa ma tina treaz. O da, inca un amanunt inainte sa inchidem, usa de la cabina de dus... nu se inchide ... Noapte buna! (p.s.: poate trimit asta prin e-mail Catalinei maine dimineata ...)